Mi-e dor sa privesc spre ochii tai, cand noaptea acopera pamantul ca o mantie neagra, iar Luna palida, dar totusi voioasa, apare ca martora, iubirii noastre tropicale. Vreau sa simt buzele tale fierbinti cum imi sting dorintele fierbinti abia poposite pe trupul neobosit de dor si patima. Sarutul tau pe buzele mele le vreau cat de repede se poate.
Vreau sa-ti mangai fruntea, obrajii si sa te privesc in ochii tai albastrii, flamand de patima dulce ce m-a cuprins cu totul. Simt nevoia de a te cuprinde din nou in brate si sa simt cu adevarat ca suntem facuti unul pentru altul, departe de lume, stres, job si altele, undeva in Noua Zeelanda, unde sunt paduri si pasarele care te incanta de dimineata cu glasul lor duios in coruri amestecate. E ceva natural si frumos.
Fiecare noapte pe care as retrai-o cu tine ar ramane pe veci in sufletul si mintea mea. As gusta din fiecare clipa si fiecare moment cu tot sufletul meu si as aprecia cu adevarat tot ceea ce as retrai cu tine si prin tine.
Bratele tale puternice as vrea sa-mi cuprinda trupul si sa-l lipeasca de trupul tau ca sa devenim un Unu ca pe vremuri. Te-as saruta non-stop si te-as privi fara plictiseala, ci doar cu mult drag si afectiune. Zambetul tau m-ar face sa nu-mi para rau ca traiesc, iar singuratatea s-ar risipi ca o furtuna, ca un cosmar de noapte.
Ziua tu ma rasfateai cu un trandafir rosu pe care mi-l puneai langa perna atunci cand ma trezeam foarte tarziu de fiecare data. Fiecare zi si fiecare noapte petrecuta alaturi de tine, erau unice si diferite. Tu esti viata, salvarea, libertatea, fericirea, durerea, lacrimile si visul meu dorit.
Cat imi e de dor de toate aceste clipe, care din pacate, de fapt, le-am visat intr-o noapte tarzie. Luna era inca pe cer, parca ma urmarea sa vada ce fac. Sa fi fost Luna magica? Sa fi facut Luna o magie care mi-a oferit un astfel de moment? Doar in vis? O fi ea vinovata de tot ce-am visat? Asa de frumos si de real a fost visul incat juram ca nu dorm. Mi-e dor de acest vis, mi-e dor sa resimt toate aceste clipe si-n realitate. Te iubesc si te astept. Poate vei veni sau... poate te voi astepta in zadar.
Dar daca ma mai reintorc in acel vis vreau sa nu ma mai trezesc niciodata. Vreau sa raman alaturi de tine si fericit. Nu singur si trist ca o floare in desert si pustie. Cu respect pentru TINE si Vis.... Costin
Tu esti steaua vietii mele
Te recunosc dintre atatea stele
Te rog nu te stinge
Ca altfel inima-mi va plange
Ma ratacesc in privirea ta
Ce patrunde in mintea mea
Mi-e dor de a ta sarutare
Ca de un rasarit de soare
Te doresc in viata mea din nou. Am incercat sa ma lupt sa te scot din inima mea dar in zadar. Ea bate doar pentru tine. Te iubesc si te astept sa revii in bratele mele, unde te simteai candva ocrotit. Simt nevoia sa-ti simt respiratia langa urechea mea, soptindu-mi cat de mult ma iubesti. Am dorinta de a te saruta cu patima, lasandu-ne de haine si inhibitii. Am nevoie de tine. Desi , ma repet, am incercat sa te uit sa dau totul uitarii. N-am putut. Mi-e dor de privirea ta care ma hipnotiza si ma facea sa uit ca am fost candva trist. Nimic nu ma mai dobora cand te priveam si te tineam de mana. Oricate cuvinte dure si discriminari ar fi venit asupra mea ca furtuna, eu daca , te aveam pe tine alaturi de mine , eram un stalp neclintit. Acum fara tine sunt fragil si sensibil. Sper ca vei reveni la mine. Te rog!!!! Nu ma da uitarii. Ci iubeste-ma ca la inceout. Cu dragoste pentru tine Costin
Vreau sa pot fugi in lumea mea, unde sa nu-mi ranesc inima, sa uit privirea ta amagitoare si sa las in urma toate cuvintele tale desarte. M-ai mintit, cat timp eu te-am iubit. Acum e noapte. Privesc spre stele. Desi incerc sa te uit parca tot mai aproape te simt chiar daca tu ai plecat cu altcineva. Visele ce le-am faurit cu tine ma inconjor, creand o lume doar a noastra, o lume imaginara. E greu cand ma stiu departe de tine si totusi aproape de sufletul meu. Tu te mai gandesti la mine? Sau ai uitat ca si eu am trait alaturi de tine? Cate vise aveam amandoi.... Ce planuri mari ne faceam de viitor.... Acum toate s-au dus. Cat timp privesc spre stele incerc sa te cuprind in brate. Si-mi dau seama ca de fapt ma lupt sa cuprind in brate doar vantul care nici el nu stiu ce are de nu vrea sa stea locului.
Vreau sa am amintiri frumoase cu tine. Atunci cand voi ajunge la batranete sa am un ,,buchet'' imens de amintiri numai cu tine. Imi doresc sa ne fotografiem impreuna de mai multe ori, sa avem poze multe, foarte multe impreuna.
Mi-e dor sa ma saruti, atunci cand plang, mi-e dor sa ma ti in brate cand dorm cu teama ca sunt singur in pat. Mi-e dor sa nu mai stau, intr-un colt de camera cu gandul doar la tine. Cate vise neimplinite am. Unele mor iar altele se nasc. Toate aceste vise sunt in inima mea. Te astept cu inima si bratele deschise sa vii la mine. Ma topesc de dorul tau. Mi-e dor sa te mai sarut. Te astept! Nu ma uita! Cu drag Costin
Draga Tu, te astept in bratele mele. Ma simt singur si am nevoie de o avalansa de iubire si de imbratisari. Doar asa imi vei alunga singuratatea si dorul de tine. Vreau sa fi numai pentru mine. Sa te am in fata ochilor mei sa ne plimbam in lumea larga, innebuniti de iubirea ce ne-a cuprins mintea si inima. Iar cand vom da de necaz si suparari, sa ne sustinem reciproc, sa nu deviem de pe drumul pe care mergem doar noi doi. Ce mult imi doresc sa facem excursii doar noi doi prin toata lumea ziua si noaptea.
In casa e o atmosfera trista. Cerul e innorat, e seara si a plouat cateva minute. Privesc la poza ta si incetul cu incetul imi creez o lume numai a mea, a noastra, cu noi doi impreuna. In poza esti o persoana provocatoare. Te-as strange in brate si ti-as spune ca te iubesc. Totusi esti departe, nu ma cunosti, nu ma doresti. Mi-as fi dorit sa fii langa mine, sa ma saruti, sa ma incurajezi si sa ma ridici daca, intr-o lupta cu viata, am cazut. Sa te sarut, sa fiu langa tine si sa te ridic, atunci cand ai avea nevoie de mine. M-as bucura de tine in fiecare clipa, ora, minut si secunda. Te-as iubi, dar in zadar, ca nu esti langa sufletul meu. Vremea trece, viata ,,apune'' ca si soarele intr-o buna zi, iar noi doi nu ne-am intalnit niciodata. Dar,cel putin, te am in mintea si sufletul meu. Cu tine am doar vise desarte care se repet zi de zi, noapte de noapte in imaginatia mea si-mi hranesc sufletul, pentru moment, cu asa zisele noastre intalniri.
,,Te doresc, dar, nu te pot astepta
Te iubesc si voi regreta
Ca te pastrez in inima mea
Cat as vrea dragostea ta
Vreau sa te privesc in ochi fara teama de esec. Nu vreau sa fiu pe locul doi in inima ta sau sa stai departe de mine. Am trecut prin astfel de momente si nu mai vreau o astfel de experienta. Reda-mi sperantele, increderea si fericirea prin care sa-mi risipesc norii negrii ai singuratattii, al neincrederii in mine si a celor din jur. Reda-mi zambetul de altadata care a fost sters incetul cu incetul de persoana pe care o credeam parte din viata mea. Dar a stiut sa ma faca sa regret si sa sufar ori de cate ori a avut ocazia. Noaptea priveam spre stele si plangeam de dor, iar iubirea mea dormea langa altcineva. Nu-i pasa de mine. Te rog pe tine ca tu sa nu reprovoci durerea ce-am acumulat-o in timp. Imi doresc sa ramai aproape de mine. Sa-ti simt parfumul trupului tau fierbinte care, sper, mi-ar provoca ,,amnezia'' de-a uita iubirea care mai mult m-a ranit. Daca tu m-ai iubi cu adevarat te-as cuprinde cu tot sufletul meu si te-as rasfata cum stiu eu mai bine. Mi-as dori ca si tu sa ma iubesti cu adevarat. Anumite persoane m-au uitat. Simt ca toti si toate ma vor uita lasandu-ma pe drumul pustiu al vietii. Singur doar cu mine. Dar stiu ca poate vei veni tu in viata mea, sa ma sustii sa nu ma innec in lacrimi amare.
Te-as saruta pe tot trupul tau arzator de placeri patimase. Iar tu cu respiratia ta agitata mi-ai trezi dorinta inflacarata de-a musca din fructul oprit cu pofta de odinioara. Hai vino peste mine si ,,imbraca-ma'' cu mangaieri si ,,inveleste-ma'' cu o ,,ploaie'' de saruturi ce ard inima in mine. Te-as iubi cu adevarat fara regrete, daca si tu m-ai iubi la fel.
Timpul trece atat de repede incat nici nu stii cand ai trecut in noul an, ai ajuns la jumatatea vietii sau ai ajuns la sfarsitul vietii. Raman doar o amintire locul unde ai copilarit, scoala unde ai invatat, profesorii, colegii si din pacate ne uitam unii de altii sau mai rau ne reamintim cu dispret de persoane pe care nu le putem suferi nici azi, nici maine, nici poimane, niciodata.
Acum vin cu intrebari: De ce ne dusmanim? De ce trece totul atat de repede incat ai impresia ca a fost doar un vis? Si…pentru ce m-am nascut? Pentru a suferi? Pentru a fi batjocorit de persoane cu care as fi vrut sa ma imprietenesc si sa vorbesc cu ei? Am impresia ca aproape toata lumea e unita impotriva mea excluzandu-ma din colectivul lor. Ma simt singur intr-o lume negativa acoperita cu norii invidiei, dusmaniei si al vicleniei. Asta e viata. Lumea e rea.
Lasam in urma cate-un evenimenimt , cate-o bucurie pe care am trait-o in momentul respectiv sau mai grav cand pierdem pe cineva drag. Ramane si persoana draga noua doar o amintire frumoasa. Ne reamintim de zilele frumoase si noptile pierdute impreuna cu acea persoana, Acum totul e un vis. Dar un vis frumos care iti lasa in inima un dulce-amar. Timpul nu sta nicicodata in loc, e neobosit. Viitorul devine prezent, prezentul devine trecut si tot asa pana cand ajungi la capatul vietii. De aici nu mai stii ce se intampla. Va doresc la toata lumea numai bucurii si sanatate, sa aveti parte numai de clipe frumoase in viata si fruntea sus ca si necazurile venite in viata noastra trec si ele ca un vis.
Salut tuturor! Vad cum trece vremea si iar vine Craciunul! Sarbatoarea ce-ti incalzeste inima si te veseleste chiar daca e frig afara. Alaturi de cei dragi astepti colindatorii astepti sa se coaca cozonacii si sa te bucuri de cadourile primite de la Mosul. Te bucuri de fiecare moment petrecut alaturi de cei dragi in ziua de Craciun. Se simte cum pluteste spiritul Craciunului viata e mai dulce si te simti mai fericit ca niciodata. Si eu as vrea sa ma bucur de Craciun alaturi de cineva drag. Dar din pacate nu e aproape de mine ci e departe si mi-e dor de acea persoana. Craciunul pentru mine va fi unu obisnuit, o zi obisnuita stiind ca nu sunt alaturi de cineva drag ,de care am atata nevoie.... Nu vreau cadouri ci pe acea persoana pe care o iubesc. Va doresc un Cracin fericit si toate cele bune. Costin
In viata noastra multe lucruri intampinam. Oameni mai mult sau mai importanti apar in calea vietii noastre. In unele situatii ti-e teama de acel ,,nou » si parca nu ai curaj, ai emotii sa incerci sa te aproprii de anumite persoane. Dar cand intalnesti in calea ta, persoana care ti-e destinata sa-ti fie alaturi, parca ai sufletul linistit. Asa ma simteam si eu la inceput, bineinteles ca si acum. Nu vreau prietenia altor persoane, pentru ca mi-e greu sa ma obisnuiesc cu cineva strain. Nu-i stii obiceiurile, calitatile sau defectele. Mai bine cu prietenul cel vechi. Avem impreuna amintiri dulci-amare si vreau sa fim prieteni pana la sfarsitul vietii noastre. Ciudat e ca noi toti oamenii nu pretuim mereu clipa, cand suntem langa cel drag. Nu traim intens acele momente impreuna. Lasam sa treacape langa noi momentele cele mai pretioase din viata noastra. Doar cand prezentul culminant devine un simplu trecut, atunci am vrea sa se intoarca toate clipele pe care le-am trait impreuna cu persoana respectiva. Daca s-ar fi intamplat acest lucru noi, am trai si pretui mai mult povestile de viata pe care le-am lasat in urma noastra. Acum am invatat. Voi incerca sa ma bucur si sa stau cat pot de mult alaturi de cei dragi. Pentru ca va veni si acea zi sau noapte cand nu voi mai fi in viata eu sau cei dragi si voi/vor regreta ca nu am reusit sa fim impreuna mai mult timp. Din pacate regretam doar cand nu-i mai avem p cei dragi noua, alaturi de noi. Cu stima Costin
Te astept sa vi din nou la mine. Mi-e greu fara tine. Unde esti? Cand ma plimb pe drum te caut cu privirea, dar nu te gasesc. Gasesc doar oameni straini. Nu-i cunosc, nu-i doresc. Nu am niciun sentiment fata de ei. Iar cand vine noaptea, dupa o zi intreaga cu gandul la tine, ma uit la stele cand e senin. Le privesc, cugetand in sinea mea. Daca sunt atat de sus, stelele si totusi se vad, inseamna ca si iubirea mea le vede, chiar daca e departe de mine. Oare ele ne vad? Daca ne vad, atunci, le invidiez. Le invidiez ca-l pot vedea pe iubirea vietii mele in fiecare noapte, iar eu doar in poze il vad sau gandindu-ma la el. Dupa ce m-am saturat sa privesc, la stele, ma duc in patul meu, pun capul pe perna si adorm cu lacrimi in ochi, intrebandu-ma ce face acea persoana ce-o iubesc? Cum se simte? Se simte bine sau ii mai e rau? Mi-e sufletul greu cand stiu ca iubi al meu e bolnavior. Si… intr-un final adorm. Adorm cu speranta, aproape stinsa, ca poate va veni si acea zi cand ne vom revedea din nou. Atunci va fi soare si bucurie in viata mea, aproape ofilita de tristete. Ce mult te iubesc iubire. Vino la mine, am mare nevoie de tine. Vino te rog, vino!!! Nu e strigat de ajutor, ci e strigat de dor. Ma simt singur fara tine. Ma simt singur.
Dragii mei, m-am gandit sa-mi fac si eu blog pentru ava impartasi si voua din viata mea, din trecut. Din pacate nu-mi dau numele real. Doresc sa raman in umbra. Sa fiu un mister. Mai intai sa incep cu inceputul.
Intr-o seara fierbinte de vara m-am dus la discoteca cu prietenii mei. Pe atunci nu aveam iubit. M-am dus pentru a ma distra, pentru a dansa si de ce nu sa mai stau la o barfa si cu alte persoane din discoteca. Ma uitam prin toata discoteca sa vad, daca mai zaresc pe cineva cunoscut. Atunci am dat cu ochii de El. Avea o privire patrunzatoare. Inima mi-a tresarit si s-a aprins.Sufletul mi s-a cutremurat si….. m-am indragostit. S-a indreptat spre mine. M-a invitat la dans. Uita-i de prieteni. Nici nu mai stiam unde sunt. Am dansat pe mese, pe langa, pana dimineata. Mai exact pe la ora 05:00 am plecat si noi de la discoteca. Pe drum m-a sarutat. Am tresarit, am vibrat. eram innebunita dupa el. Din pacate a trebuit sa plec acasa la mine, iar el la casa sa. Dar au venit si alte zile frumoase de vis cand m-am reintalnit cu el. In toate aceste zile i-am aflat numarul de telefon, cum il cheama si ca e cu vreo 11 ani mai in varsta ca mine. Mie nici nu-mi pasa. Important e ca-l iubeam si-l iubesc inca.
Veni o seara in care ne-am intalnit din nou. Dar acea seara nu o voi uita niciodata. A fost diferita de celelalte seri si nopti petrecute im preuna. Poate atunci a fost si cea mai mare greseala a vietii mele. M-am grabit si nu trebuia. Ne-am intalnit ca de obicei, nu la discoteca ci la un bar. Am povestit, am ras, am glumit si …. am baut cam mult. Dar totusi imi amintesc foarte bine tot ce s-a intamplat in acea seara cu totul speciala. Dupa ce ne-am saturat de atata bautura, am plecat asa haihui prin Europa, glumesc, pe drum nu spre casa ci spre o poiana verde. Era senin cu Luna plina, inconjurata de stele luminoase. Pe acea poienita ne-am asezat jos si… i m-am daruit cu trup si suflet. Am facut dragoste fericita fara a ma gandi la consecintele pe care le voi avea mai tarziu. Atunci pe poienita credeam ca lumea e numai a mea si nimeni nu e mai fericita ca mine. Dupa aceasta poveste de amor am plecat fiecare la casa sa. Toata noaptea numai cu gandul eram in poienita verde si retraiam fiecare moment petrecut alaturi de el. De cate ori nu ne-am intalnit! In toate aceste intalniri mi-a zis de nenumarate ori cat ma iubeste, ca sunt numai a lui, ca sunt viata lui. Dupa cateva saptamani am aflat ca nu numai eu sunt a lui dar si alte fete. De atunci am inceput a suferi . Vreau sa-l alung din inima mea dar nu pot. Inima mea e slava lui. Il iubesc prea mult. Stie sa ma vrajeasca, sa ma ademeasca, sa cad in capcana iubirii amagitoare si cruda cu viata mea. Cand stau langa el visez, iubesc, vibrez si traiesc intens fiecare moment petrecut langa el. Iar cand e plecat departe de mine, plang, sufar si inima ma doare. Toate acestea sunt consecintele la cre nu m-am gandit ca voi avea parte de ele verodata. Trebuia sa ma feresc de gurita lui dulce si de privirea lui patrunzatoare si aprinsa. Inima mi-a aprins cu mangaieri , cu sarutari, cu vorbe frumoase si dulci, iar sufletul mi l-a stins cu despartiri , cu inselaciuni si cu promisiuni desarte facute mie. Nu-i corect! Viata mea acum e distrusa de o iubire amagitoare. Atat am avut de povestit. Acum va las cu bine, doresc sa aveti parte de o iubire adevarata si sincera din partea persoanei drgi voua. Iar pentru el, iubitul meu amagitor Ii las o strofa din partea mea:
Cu sarutul tau m-ai ademenit
Cu privirea ta m-ai ametit
Cu soaptele tale m-ai invaluit
Si inima mi-ai ranit
Cu drag Zana Blonda a frumusetii
P.S acest comentariu apartine mie Costin e doar un comentariu
Daca as putea m-as transforma in soare ce as rasari dimineata la geamul tau sa te trezesc usor, sa-ti deschid ochisorii cu lumina blanda de rasarit care ar cobora lin punand pe fuga somnul ce a pus stapanire pe tine de cu seara. Iar tu multumit ca te-am trezit ai veni la geam, ai deschide fereastra si ai privi la mine cu ochi blanzi, facandu-mi semn sa ma aproprii de tine. Atunci eu fericit as reduce din caldura prea marede soare si as cobora pana la tine sa te sarut.Da asa am face! Ne-am saruta pana la apus.
Timpul trece atat de repede incat nici nu stii cand ai trecut in noul an, ai ajuns la jumatatea vietii sau ai ajuns la sfarsitul vietii. Raman doar o amintire locul unde ai copilarit, scoala unde ai invatat, profesorii, colegii si din pacate ne uitam unii de altii sau mai rau ne reamintim cu dispret de persoane pe care nu le putem suferi nici azi, nici maine, nici poimane, niciodata.
Acum vin cu intrebari: De ce ne dusmanim? De ce trece totul atat de repede incat ai impresia ca a fost doar un vis? Si…pentru ce m-am nascut? Pentru a suferi? Pentru a fi batjocorit de persoane cu care as fi vrut sa ma imprietenesc si sa vorbesc cu ei? Am impresia ca aproape toata lumea e unita impotriva mea excluzandu-ma din colectivul lor. Ma simt singur intr-o lume negativa acoperita cu norii invidiei, dusmaniei si al vicleniei. Asta e viata. Lumea e rea.
Lasam in urma cate-un evenimenimt , cate-o bucurie pe care am trait-o in momentul respectiv sau mai grav cand pierdem pe cineva drag. Ramane si persoana draga noua doar o amintire frumoasa. Ne reamintim de zilele frumoase si noptile pierdute impreuna cu acea persoana, Acum totul e un vis. Dar un vis frumos care iti lasa in inima un dulce-amar. Timpul nu sta nicicodata in loc, e neobosit. Viitorul devine prezent, prezentul devine trecut si tot asa pana cand ajungi la capatul vietii. De aici nu mai stii ce se intampla. Va doresc la toata lumea numai bucurii si sanatate, sa aveti parte numai de clipe frumoase in viata si fruntea sus ca si necazurile venite in viata noastra trec si ele ca un vis.
Imi pare rau ca nu mai este printre noi Laura Stoica , o stea care s-a inaltat de la pamant la cer, poate prea devreme. As fi vrut si eu s-o cunosc indeaproape, sa-i povestesc tot ce am pe suflet. Cred ca era o fiinta buna la suflet, nu o persoana insuportabila. Poate ca orice om avea si dansa defectele ei. Dar nu ma intereseaza defectele ci calitatile sufletesti, cele pozitive. In ziua de azi noi vedem numai defectele apropiatilor nostrii uitand sa vedem si calitatile, valoarea din fiecare om. Nu ne mai intereseaza cum e sufletul omului de langa noi. Ne intereseaza doar aspectul fizic daca e frumos si cum se imbraca . Daca nu e in pas cu moda de ultimul racnet ne intoarcem capul in alta parte, nu ne trebuie asa om ca prieten, ne facem de ras. Nu trebuie sa mai gandim asa. Poate intr-o zi ne va parea raude gandul nostru dar va fi prea tarziu. Poate persoana care nu se imbraca la moda de ultimul racnet ci se imbraca cu o haina simpla ar putea sa-ti dea un sfat sau sa fie un exemplu bun pentru tine in viata. Trebuie sa ne schimbam mentalitatea sa nu mai gandim gresit si negativ despre o persoana dupa aparente.
As fi vrut sa plang in bratele Laurei, daca aveam vreo suparare . As fi vrut sa-mi dea o povata, un sfat sa-mi arate drumul cel bun spre o viata mai linistita si frumoasa, sa-mi fie calauzitoare. As fi vrut sa-mi fost ca o sora. Asa de bine sa ne fi inteles. Dar e prea tarziu . Acum e intr-o lume indepartata si necunoscuta la care nu pot ajunge. Te strig, tu nu ma auzi. Te chem, dar nu vii. Te caut si nu te gasesc. Unde ai putea sa fii draga Laura ? Si tot eu gasesc raspunsul. Esti undeva mai sus de stele de unde nu te pot vedea. Dar te simt cu sufletul ca esti langa mine si-mi dai putere sa ma ridic cand sunt cazut in suparare, tristete sau necazuri intalnite in calea vietii.
Esti ca o floare frumos inflorita care s-a scuturat prea repede. Trebuia sa te scuturi atunci, cand venea cu pasi greoi si siguri iarna vietii nu in timpul cand inca erai inflorita in primavara vietii.
Ca amintire am cateva poze si cateva melodii. Nu sunt multe dar sunt de nepretuit. Sunt ca niste comori care au valoare foarte mare pentru mine.
Totusi e ceva neobisnuit. Cand ascult cantecele Laurei nu ma plictisesc niciodata. Ma simt linistit, relaxat si cu sperante mari in viata. Parca eun alint toate melodiile cantate de dansa. iar voi dragi vizitatori daca aveti vreo incercare in viata nu disperati , rugati-va la Dumnezeu si sunt sigur ca va va ajuta. Si….ascultati melodia ,,Nu-i nimic” cantata de Laura Stoica, va va da si voua ca si mie un impuls de la spate sa mergeti inainte cu fruntea sus, ca asa e viata cu bune si cu rele, astazi cad maine iar ma ridic.
Au fost 9 ani de Surprize. Noua ani in care au fost clipe de durere transformate in clipe de emotii, de bucurie si de speranta pentru oamenii aflati in suferinta sau de tristete ca au fost departe de persoana lor draga.
Acum emisiunea surprize, surprize a ramas in trecut, dar ramane si in prezent in amintirea noastra celor care ne mai aducem aminte cu drag de emisiune si de prezentatoare , cu echipa unita la bine si la greu. Echipa surprizelor au trecut prin multe incercari pentru a face o surpriza celor ce trebuiau sa fie surprinsi placut de Andreea.
Imi aduc aminte cu drag dar si cu tristete de emisiune cand asteptam sambata de sambata sa apara la televizor, Andreea, frumos imbracata si diferit in fiecare sambata. Eram copil pe-atunci cand s-au inceput surprize, surprize. Nu mai vroiam sa urmaresc desene animate, nu le mai intelegeam, nu imi placea nicio emisiune decat surprize, surprize. Urmaream cu drag aproape in fiecare sambata. Din pacate n-am mai putut urmari nicio emisiune sau orice altceva intr-un anumit an din cauza ca televizorul se stricase. Mi-a fost greu dar am trecut si peste asta. Nu mai exista emisiunea. Ma uit la televizor si totul mi se pare strain, totul este nou. Iar cand este sambata seara astept ceva ce nu mai apare: surprize surprize . Din pacate tot ce-a fost frumos la televizor sambata de sambata seara are si un sfarsit, ramane in trecut.
Viata merge mai departe, lasnd in trecut tot ce-am realizat fiecare dintre noi. Suntem ca un tren care lasa in urma o gara, un tunel, dar ne reamintim cu drag ca am trecut si am realizat ceva in viata, am pus caramida peste caramida si de durata. Ma voi uita din nou in urma, dupa emisiunea ce mi-a fost draga: surprize, surprize. Cu nostalgie Costin
Dragi vizitatori nu ma intereseaza cum aratati si cine sunteti. Dar unii dintre voi poate radeti de mine si de ce scriu aici, sau altii vizitati blogul cu indiferenta. Nu ma mai intereseaza. Nu imi mai pasa. Totusi va multumesc la fiecare in parte pentru vizita.
Pentru mine viata e un chin. Nu ma pot bucura de viata ca si alte persoane. Viata stiu ca ai pe cineva langa tine la bine si la greu<un prieten>. Eu nu am asa ceva. As vrea sa fiu langa cea care a plecat dintre noi Laura Stoica . Vreau sa fiu langa ea sa ma cuprinda in brate spunandu-mi Gata nu mai plange tot ce-a fost rau in viata ta a trecut! Acum esti langa mine pentru totdeauna.
Atunci suferintele si tristetile pe care le am in viata se vor spulbera , se vor stinge ca stelele cazatoare.
Asa as dori sa se intample. Daca nu ma pot bucura de prietenia cuiva aici pe pamant, macar pe lumea cealalta de prietenia Laurei Stoica.
Am ajuns sa nu mai am incredere in oameni. Pe toata lumea o vad rea, dusmanoasa, si vicleana. Nu mai cred ca exista cineva cu suflet bun pe pamant. Cred ca sunt din greseala pe acest pamant cu lumea cruda si rece la suflet.
Sufletul meu s-a ofilit de tristete ca o floare rasarita in desert. Nu gasesc nici un sens vietii pe care o am. Laura e mai sus de stele nu pot ajunge la ea, daca ar fi putut sa coboare pana la mine ce bine ar fi fost, iar Andreea Marin e si ea departe de mine cativa kilometrii de mine si nici la dumneaei nu pot ajunge.
Am obosit sa sper ca va fi cineva totusi cu suflet bun si va fi prieten cu mine. Nu mai cred in prietenie. Cred ca prietenia este una si aceeasi cu minciuna. Mai e cineva de care as fi vrut sa ma aproprii sa fie macar el de partea mea. Nu-i dau numele va ramane anonim intr-un colt al inimii mele intunecate. Din pacate nu ma pot apropria de persoana respectiva. E o prapastie mare intre noi doi cu spini si maracini ai dusmaniei si invidiei. Visurile care vroiam sa mi se indeplineasca si speranta s-au spulberat, au pierit intr-un univers inexistent, de negasit.
Va doresc multa sanatate si va mai zic la fiecare in parte: bucura-te de surprizele frumoase ale vietii si traieste frumos pana la capat. Asa voi face si eu voi trai pana la capat dar din pacate nu ma pot bucura si de surprize frumoase. Cu respect Costin
,, De pe pista iubirii a decolat un sarut supersonic, pregateste-te ca aterizeaza pe buzele tale". Ciudat dar in acelasi timp si interesant mesaj. Aceasta declaratie mi-a trimis-o cineva. Nu stiu cum arata la fata dar doresc sa-mi fie amic, prieten cu mine. Poate am si eu o vina ca nu i-am raspuns la multe mesaje. Era de partea mea, vorbea frumos cu mine. Multa lume poate o sa ma intrebe: ,,E baiat sau fata?" va fi un mister numai de mine stiut. Eu tot n-o sa am parte de prietenia cuiva. Voi fi singur pentru totdeauna ca o stea ce cade la pamant fara speranta de a se mai intoarce inapoi pe cer.
Se mai merita sa revin din visele mele la realitate, cu picioarele pe pamant? ca sa zic asa. Doar atat ma mai tine in viata, visele pe care le traiesc cu ochii deschisi. Oamenii din orasul meu (Int.Buz) sunt rai la suflet si tot mai rai vor deveni. Iar eu am sufletul rece, inima mea a devenit piatra seaca, si speranta nu mai am, nu mai exista, a disparut in umbra. Mi-au mai ramas visele si deznadejdea in suflet. Asa voi trai pana la sfarsitul vietii. Dupa aceea voi intra intr-un mormant rece si pustiu asa ca mine. Voi lua cu mine in mormant doar amintiri neplacute, sperante desarte, dorinte neimplinite dar si vise frumoase pe care le-am trait cu ochii deschisi. Pe mine nu ma intelege nimeni. Sunt ca o carte greu de tradus pe limba oamenilor inchisi in ura, invidie si dusmanie. Viata mea merge inainte insotita doar cu suferinte si amagiri greu de vindecat . Toata lumea e la fel de rea si de invidioasa. Nu ma accepta nimeni asa cum sunt. Astept cu nerabdare sa plec dupa Laura Stoica . Cred ca ea ma va intelege nu ca lumea asta rea si invidioasa. Totul e negativ in viata mea. Iar persoanei respective Ii scriu doar atat: Iarta-ma daca te-am suparat. Te inteleg ca nu ma mai poti accepata. Stiu ca voi ramane singur pentru totdeauna. Sufletul nu-mi va fi vindecat niciodata de suferinte.
Acum vin cu intrebari: De ce ne dusmanim? De ce trece totul atat de repede incat ai impresia ca a fost doar un vis? Si…pentru ce m-am nascut? Pentru a suferi? Pentru a fi batjocorit de persoane cu care as fi vrut sa ma imprietenesc si sa vorbesc cu ei? Am impresia ca aproape toata lumea e unita impotriva mea excluzandu-ma din colectivul lor. Ma simt singur intr-o lume negativa acoperita cu norii invidiei, dusmaniei si al vicleniei. Asta e viata. Lumea e rea.
Lasam in urma cate-un evenimenimt , cate-o bucurie pe care am trait-o in momentul respectiv sau mai grav cand pierdem pe cineva drag. Ramane si persoana draga noua doar o amintire frumoasa. Ne reamintim de zilele frumoase si noptile pierdute impreuna cu acea persoana, Acum totul e un vis. Dar un vis frumos care iti lasa in inima un dulce-amar. Timpul nu sta nicicodata in loc, e neobosit. Viitorul devine prezent, prezentul devine trecut si tot asa pana cand ajungi la capatul vietii. De aici nu mai stii ce se intampla. Va doresc la toata lumea numai bucurii si sanatate, sa aveti parte numai de clipe frumoase in viata si fruntea sus ca si necazurile venite in viata noastra trec si ele ca un vis.
Imi pare rau ca nu mai este printre noi Laura Stoica , o stea care s-a inaltat de la pamant la cer, poate prea devreme. As fi vrut si eu s-o cunosc indeaproape, sa-i povestesc tot ce am pe suflet. Cred ca era o fiinta buna la suflet, nu o persoana insuportabila. Poate ca orice om avea si dansa defectele ei. Dar nu ma intereseaza defectele ci calitatile sufletesti, cele pozitive. In ziua de azi noi vedem numai defectele apropiatilor nostrii uitand sa vedem si calitatile, valoarea din fiecare om. Nu ne mai intereseaza cum e sufletul omului de langa noi. Ne intereseaza doar aspectul fizic daca e frumos si cum se imbraca . Daca nu e in pas cu moda de ultimul racnet ne intoarcem capul in alta parte, nu ne trebuie asa om ca prieten, ne facem de ras. Nu trebuie sa mai gandim asa. Poate intr-o zi ne va parea raude gandul nostru dar va fi prea tarziu. Poate persoana care nu se imbraca la moda de ultimul racnet ci se imbraca cu o haina simpla ar putea sa-ti dea un sfat sau sa fie un exemplu bun pentru tine in viata. Trebuie sa ne schimbam mentalitatea sa nu mai gandim gresit si negativ despre o persoana dupa aparente.
As fi vrut sa plang in bratele Laurei, daca aveam vreo suparare . As fi vrut sa-mi dea o povata, un sfat sa-mi arate drumul cel bun spre o viata mai linistita si frumoasa, sa-mi fie calauzitoare. As fi vrut sa-mi fost ca o sora. Asa de bine sa ne fi inteles. Dar e prea tarziu . Acum e intr-o lume indepartata si necunoscuta la care nu pot ajunge. Te strig, tu nu ma auzi. Te chem, dar nu vii. Te caut si nu te gasesc. Unde ai putea sa fii draga Laura ? Si tot eu gasesc raspunsul. Esti undeva mai sus de stele de unde nu te pot vedea. Dar te simt cu sufletul ca esti langa mine si-mi dai putere sa ma ridic cand sunt cazut in suparare, tristete sau necazuri intalnite in calea vietii.
Esti ca o floare frumos inflorita care s-a scuturat prea repede. Trebuia sa te scuturi atunci, cand venea cu pasi greoi si siguri iarna vietii nu in timpul cand inca erai inflorita in primavara vietii.
Ca amintire am cateva poze si cateva melodii. Nu sunt multe dar sunt de nepretuit. Sunt ca niste comori care au valoare foarte mare pentru mine.
Totusi e ceva neobisnuit. Cand ascult cantecele Laurei nu ma plictisesc niciodata. Ma simt linistit, relaxat si cu sperante mari in viata. Parca eun alint toate melodiile cantate de dansa. iar voi dragi vizitatori daca aveti vreo incercare in viata nu disperati , rugati-va la Dumnezeu si sunt sigur ca va va ajuta. Si….ascultati melodia ,,Nu-i nimic” cantata de Laura Stoica, va va da si voua ca si mie un impuls de la spate sa mergeti inainte cu fruntea sus, ca asa e viata cu bune si cu rele, astazi cad maine iar ma ridic.
Au fost 9 ani de Surprize. Noua ani in care au fost clipe de durere transformate in clipe de emotii, de bucurie si de speranta pentru oamenii aflati in suferinta sau de tristete ca au fost departe de persoana lor draga.
Acum emisiunea surprize, surprize a ramas in trecut, dar ramane si in prezent in amintirea noastra celor care ne mai aducem aminte cu drag de emisiune si de prezentatoare , cu echipa unita la bine si la greu. Echipa surprizelor au trecut prin multe incercari pentru a face o surpriza celor ce trebuiau sa fie surprinsi placut de Andreea.
Imi aduc aminte cu drag dar si cu tristete de emisiune cand asteptam sambata de sambata sa apara la televizor, Andreea, frumos imbracata si diferit in fiecare sambata. Eram copil pe-atunci cand s-au inceput surprize, surprize. Nu mai vroiam sa urmaresc desene animate, nu le mai intelegeam, nu imi placea nicio emisiune decat surprize, surprize. Urmaream cu drag aproape in fiecare sambata. Din pacate n-am mai putut urmari nicio emisiune sau orice altceva intr-un anumit an din cauza ca televizorul se stricase. Mi-a fost greu dar am trecut si peste asta. Nu mai exista emisiunea. Ma uit la televizor si totul mi se pare strain, totul este nou. Iar cand este sambata seara astept ceva ce nu mai apare: surprize surprize . Din pacate tot ce-a fost frumos la televizor sambata de sambata seara are si un sfarsit, ramane in trecut.
Viata merge mai departe, lasnd in trecut tot ce-am realizat fiecare dintre noi. Suntem ca un tren care lasa in urma o gara, un tunel, dar ne reamintim cu drag ca am trecut si am realizat ceva in viata, am pus caramida peste caramida si de durata. Ma voi uita din nou in urma, dupa emisiunea ce mi-a fost draga: surprize, surprize. Cu nostalgie Costin
Dragi vizitatori nu ma intereseaza cum aratati si cine sunteti. Dar unii dintre voi poate radeti de mine si de ce scriu aici, sau altii vizitati blogul cu indiferenta. Nu ma mai intereseaza. Nu imi mai pasa. Totusi va multumesc la fiecare in parte pentru vizita.
Pentru mine viata e un chin. Nu ma pot bucura de viata ca si alte persoane. Viata stiu ca ai pe cineva langa tine la bine si la greu<un prieten>. Eu nu am asa ceva. As vrea sa fiu langa cea care a plecat dintre noi Laura Stoica . Vreau sa fiu langa ea sa ma cuprinda in brate spunandu-mi Gata nu mai plange tot ce-a fost rau in viata ta a trecut! Acum esti langa mine pentru totdeauna.
Atunci suferintele si tristetile pe care le am in viata se vor spulbera , se vor stinge ca stelele cazatoare.
Asa as dori sa se intample. Daca nu ma pot bucura de prietenia cuiva aici pe pamant, macar pe lumea cealalta de prietenia Laurei Stoica.
Am ajuns sa nu mai am incredere in oameni. Pe toata lumea o vad rea, dusmanoasa, si vicleana. Nu mai cred ca exista cineva cu suflet bun pe pamant. Cred ca sunt din greseala pe acest pamant cu lumea cruda si rece la suflet.
Sufletul meu s-a ofilit de tristete ca o floare rasarita in desert. Nu gasesc nici un sens vietii pe care o am. Laura e mai sus de stele nu pot ajunge la ea, daca ar fi putut sa coboare pana la mine ce bine ar fi fost, iar Andreea Marin e si ea departe de mine cativa kilometrii de mine si nici la dumneaei nu pot ajunge.
Am obosit sa sper ca va fi cineva totusi cu suflet bun si va fi prieten cu mine. Nu mai cred in prietenie. Cred ca prietenia este una si aceeasi cu minciuna. Mai e cineva de care as fi vrut sa ma aproprii sa fie macar el de partea mea. Nu-i dau numele va ramane anonim intr-un colt al inimii mele intunecate. Din pacate nu ma pot apropria de persoana respectiva. E o prapastie mare intre noi doi cu spini si maracini ai dusmaniei si invidiei. Visurile care vroiam sa mi se indeplineasca si speranta s-au spulberat, au pierit intr-un univers inexistent, de negasit.
Va doresc multa sanatate si va mai zic la fiecare in parte: bucura-te de surprizele frumoase ale vietii si traieste frumos pana la capat. Asa voi face si eu voi trai pana la capat dar din pacate nu ma pot bucura si de surprize frumoase. Cu respect Costin
,, De pe pista iubirii a decolat un sarut supersonic, pregateste-te ca aterizeaza pe buzele tale". Ciudat dar in acelasi timp si interesant mesaj. Aceasta declaratie mi-a trimis-o cineva. Nu stiu cum arata la fata dar doresc sa-mi fie amic, prieten cu mine. Poate am si eu o vina ca nu i-am raspuns la multe mesaje. Era de partea mea, vorbea frumos cu mine. Multa lume poate o sa ma intrebe: ,,E baiat sau fata?" va fi un mister numai de mine stiut. Eu tot n-o sa am parte de prietenia cuiva. Voi fi singur pentru totdeauna ca o stea ce cade la pamant fara speranta de a se mai intoarce inapoi pe cer.
Se mai merita sa revin din visele mele la realitate, cu picioarele pe pamant? ca sa zic asa. Doar atat ma mai tine in viata, visele pe care le traiesc cu ochii deschisi. Oamenii din orasul meu (Int.Buz) sunt rai la suflet si tot mai rai vor deveni. Iar eu am sufletul rece, inima mea a devenit piatra seaca, si speranta nu mai am, nu mai exista, a disparut in umbra. Mi-au mai ramas visele si deznadejdea in suflet. Asa voi trai pana la sfarsitul vietii. Dupa aceea voi intra intr-un mormant rece si pustiu asa ca mine. Voi lua cu mine in mormant doar amintiri neplacute, sperante desarte, dorinte neimplinite dar si vise frumoase pe care le-am trait cu ochii deschisi. Pe mine nu ma intelege nimeni. Sunt ca o carte greu de tradus pe limba oamenilor inchisi in ura, invidie si dusmanie. Viata mea merge inainte insotita doar cu suferinte si amagiri greu de vindecat . Toata lumea e la fel de rea si de invidioasa. Nu ma accepta nimeni asa cum sunt. Astept cu nerabdare sa plec dupa Laura Stoica . Cred ca ea ma va intelege nu ca lumea asta rea si invidioasa. Totul e negativ in viata mea. Iar persoanei respective Ii scriu doar atat: Iarta-ma daca te-am suparat. Te inteleg ca nu ma mai poti accepata. Stiu ca voi ramane singur pentru totdeauna. Sufletul nu-mi va fi vindecat niciodata de suferinte.